Cine sunteţi voi ? Şi de ce acum ? Acestea par a fi întrebările de care se loveşte orice iniţiativă. Paradoxal, la prima întrebare este mult mai uşor de răspuns dacă iniţiativa aparţine unui grup coagulat, deja recunoscut de colectiv, - suntem ong-ul cutare... - suntem partidul cutare, - suntem mişcarea cutare şi mult mai dificil, aproape imposibil dacă iniţiativa aparţine unor persoane neafiliate politic sau a unei asociaţii care abia îşi începe activitatea. Avem prieteni care organizează periodic activităţi cu profil civic şi ecologist, dificultăţile apar pentru cei care nu sunt încadraţi într-o asociaţie/fundaţie iar cei care fac parte din ong-uri de care nu a auzit multă lume nu se pot lăuda că nu întâmpină şi ei, din când în când, mici probleme, legate de tot ce ţine de organizarea unui eveniment.
Scepticismul pare a creşte invers proporţional cu popularitatea; măcar dacă eşti cu puterea sau opoziţia omul are liniştea sufletească că îţi poate pune o etichetă cu care să fie sau nu de acord.
În cadrul întâlnirii imaginate de Dostoievski între Iisus şi Marele Inchizitor, unde cel din urmă avea în cap o realitate simplă, Biserica Catolică care trebuie să se descurce în a păstori masele chiar fără ajutor divin şi eretici care trebuiau distruşi, apare, apăsător, întrebarea adresată de acesta din urmă Mântuitorului: “De ce ai venit să ne tulburi?”. Este într-un fel aceeaşi metaforă din Mitul Peşterii lui Platon. O ciocnire violentă între mentalitatea celor care, după cum spune poetul, trăiesc “în cercul vostru strâmt” şi Luceafărul care a coborât din altă treaptă a înţelegerii lucrurilor. Sunt foarte mulţi fraţi de-ai noştri care din cauza faptului că stau permanent cu nasul în televizor au căpătat aripi grele de plumb, cu care nu se mai pot deplasa decât pe orizontală. Apar din ce în ce mai mulţi care încearcă să înţeleagă lucrurile singuri, fără să preia o informaţie netrecută prin filtrul critic. Aici nu e vorba de “deşteptăciune”, nu acuzăm pe cineva de prostie. Tacticile de manipulare în ziua de astăzi au atins o perfecţiune care l-ar face pe Machiavelli un biet începător. Ele ne împing spre o falsă dihotomie îndemnându-ne cu cinism să “alegem răul mai mic” din variantele puse pe masă. Singura cale de aflare a adevărului este cercetarea făcută pe cont propriu. Evanghelia poate fi un bun început:
1.Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi.
2.Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura.
Cum facem diferenţa dintre multitudinile de iniţiative care ne îmbie ? Tot Evanghelia ne va da răspunsul care nouă ne-ar lua câteva pagini să îl expunem în detaliu:
15.Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori.
16.După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doară culeg oamenii struguri din spini sau smochine din mărăcini?
17.Aşa că orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele.
18.Nu poate pom bun să facă roade rele, nici pom rău să facă roade bune.
19.Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
20.De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte.
Din punct de vedere al manipulării, ideea iniţială contează, ea se menţine o perioadă lungă de timp, iar apoi intervine "disonanța cognitivă". Magicianul se bazează pe iluzia iniţială, apoi la încheierea spectacolului nu mai dă nimeni importanță expertului care vine să explice că magicianul a ascuns bila în mânecă.
Televizorul trebuie ignorat total, el inoculează rapid idei şi definiţii, studiile sociologice au arătat că în cadrul unui sondaj contează şi care opţiune a fost pusă prima. Prima variantă care îţi este prezentată argumentat este şi cel mai probabil să fie adoptată de telespectator. Lucrurile stau altfel dacă cercetezi tu, pe cont propriu. Contează şi dacă informaţia îţi este prezentată în ritm alert unde eşti bombardat cu „dovezi”, sau dacă informaţia decurge dintr-o cercetare lentă, după puterea fiecăruia de asimilare.
Evanghelia oferă singurul răspuns “După roadele lor îi veţi cunoaşte.”. La intersecţia dintre sociologie şi îndemnul divin, ajungem la un unic răspuns, cercetarea roadelor este singura cale de a determina adevărul.
Membrii acestei platforme sunt militanţi care au participat la majoritatea protestelor cu tematică naţională, începând în special cu 2012 şi până la Colectiv. Care se implică în diverse manifestări patriotice de mulţi ani. Nu ne remarcăm cu nimic, precum: studii în străinătate, părinţi miliardari, activităţi în administraţia publică. Suntem apolitici şi nu susţinem nicio tabără. Vor putea spune că suntem cu ruşii, vor putea spune că suntem cu americanii, vor putea spune că suntem cu germanii, dar noi vă rugăm să ne acordaţi prezumţia de nevinovăţie şi să ne judecaţi după ce vom scrie. “De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte”.
Am văzut manipularea în jurul nostru, ne-am certat pe la toate alegerile cu rude şi prieteni care s-au împărţit de fiecare dată în două tabere. Am încercat să ne popularizăm ideile şi să trezim conştiinţa colectivă, prin reţelele de socializare până în ziua în care, rând pe rând, au început să ne suspende şi închidă conturile. Ne-am trezit în foc încrucişat de la oponenţii “celor două tabere” care atunci când a fost vorba de chestiuni cu adevărat importante precum tăierea pădurilor, exploatarea resurselor sau otrăvirea populaţiei prin alimente s-au coalizat împotriva noastră. Ne-au năpădit postacii de la toate grupurile, până când am realizat că e doar o chestiune de timp până ne vor închide toate canalele de comunicare cu comunitatea mare. Aşa am început să construim propria noastră platformă, total independentă.
Echipa va fi prezentată atunci când se va coaliza una, momentan judecaţi-ne prin prisma a ceea ce vom scrie.
De ce acum?
Aceasta este a doua cea mai pusă întrebare. Răspunsurile nu pot fi decât două, anume unul că acuma s-a nimerit (trebuia aleasă o dată) sau că nu e o întâmplare, data a fost aleasă să coincidă cu un eveniment. La urma urmei poate fi învinuit de ceva vânzătorul de covrigi care îţi aduce legal toneta la un eveniment, sau membrii unei asociaţii care îşi promovează ong-ul într-o zi de sărbătoare?
În opinia noastră nici această întrebare nu îşi are rostul, în cazul nostru noi dorim de o jumătate de an să lansăm această platformă. Ţara noastră a avut momente de glorie când ne-am luptat cu turcii sau am ţinut piept comunismului cu arma în mână în munţi, sau mai târziu printr-o serie de diplomaţi care, deşi comunişti, nu au dorit să fim transformaţi într-o simplă gubernie a URSS. Astfel, noi astăzi încă existăm în ciuda tuturor obstacolelor, ar fi chiar păcat să dispărem în timp de pace în urma unui război hibrid ca cel care a pus capăt fostei Iugoslavii, a dus la invadarea Irakului, la războiul din Afganistan sau a fost folosit împotriva unor regimuri politice indezirabile din Ecuador, Panama sau Argentina.
Echipa redactiei
